Despre carte: 1962 / CITITORILOR Mai puțin urmând tradiția plăcută a împărtășirii amintirilor din copilărie și tinerețe, am scris acest eseu. Eram entuziasmat de dorința de a povesti nu atât despre mine, cât despre trecutul unuia dintre colțurile îndepărtate ale stepei Azov, despre modul său dur de viață și obiceiurile care s-au scufundat pentru totdeauna în trecut, despre cruzimea și sălbăticia o parte a locuitorilor săi și fărădelegea și asuprirea altuia Multe din acest eseu apar refractate prin conștiința copilărească, dar personajul principal al amintirilor sunt încă nu eu, ci tatăl meu, unul dintre numeroșii sclavi ai fostei stepe. Ei, meșterii și meseriașii necunoscuți, și-au înmulțit darurile generoase cu mâinile lor înțepenite și inteligente și s-au folosit puțin de ele. Ar fi de folos contemporanilor - proprietarii și constructorii unei noi vieți - să afle care este stepa noastră. a fost ca în urmă cu mai bine de jumătate de secol, ce fel de oameni trăiau în ea și treceau prin drumurile ei, ce vise de fericire prețuiau... Mă voi bucura dacă, după ce am citit poveștile de stepă din viața reală, prezentul apare și mai mult maiestuos - oameni noi și faptele lor, realizate în acele domenii în care tristețea și mânia celor asupriți s-au maturizat cândva. Autor